Natația, sport extrem la Galați!** ProSport vă prezintă un alt centru în care înotul supraviețuiește doar prin pasiunea celor care îl practică

Dezinteresul autorităților locale și al celor din conducerea unor instituții publice obligă copiii gălățeni ce practică înotul să facă naveta la bazinul din Brăila. Bazinul de la Baia Comunală, singurul acoperit din Galați aflat în patrimoniul public, este închis de aproape 12 ani.

Declarația premierului Mihai Răzvan Ungureanu referitoare la reducerea fondurilor pentru diferitele proiecte ale ministerelor, printre care și „realizarea bazinelor” pentru că „nu suntem o țară de înotători” nu își găsește corespondent în realitate. ProSport vă prezintă azi un alt centru în care înotul supraviețuiește doar prin pasiunea celor care îl practică.

Niciun alt sport nu are efecte atât de benefice ca înotul în ceea ce privește dezvoltarea fizică. La Galați el există doar pe hârtie, un mare paradox pentru un oraș înconjurat de ape. În urbea dintre Prut, Dunăre și Siret nu se poate face înot în condiții acceptabile pentru simplul motiv că nu mai există de ani buni un bazin de natație accesibil tuturor. Bazinul „Olimpic” este închis de șapte ani, cel acoperit de la Baia Comunală este tras pe linie moartă de aproape 12 ani, în timp ce construcția unuia nou a fost abandonată în urmă cu 11 ani, deși o treime din lucrările necesare a fost făcută.

50 de navetiști pentru apă

În condițiile în care nu există un bazin acoperit pentru sezonul rece de peste un deceniu, care să permită practicarea acestui sport, iar de șapte ani a dispărut și „Olimpicul”, este o adevărată minune că încă mai există, în Galați, un club sportiv care să aibă secție de natație. „Am acceptat să facem sacrificii pentru a menține în viață această secție. De închis secția este foarte ușor, dar apoi greu o mai redeschizi”, ne-a spus singura antrenoare de înot din Galați, Claudia Sava, de la Clubul Sportiv Școlar. De mai bine de șapte ani este obligată să facă naveta, aproape zilnic, la Brăila, pentru că doar acolo are condiții cât de cât să-și antreneze cei 50 de sportivi pe care îi are la club. „Foarte mulți părinți vor să-și aducă copiii la noi, dar nu am cum să lucrez cu mai mulți. Marea dramă este că mă sună oameni cărora medicii le-au recomandat să-și trimită copiii la înot, iar eu nu am cum să-i ajut pentru că nu pot lucra decât cu foarte puțini”, a mărturisit antrenoarea.

Săptămânal, șase ore pe drum

Un copil face patru antrenamente pe săptămână, iar de fiecare dată pierde cel puțin o oră și jumătate cu drumul. La care se adăugă cheltuielile suplimentare cu transportul. „Pentru mine cel puțin, după atâția ani, a devenit o normalitate să fac naveta. Am venit la club prin 1999 și nu am apucat decât câteva luni bazinul de la Baia Comunală. Îngust, cu numai patru culoare, dar cât de util ne era… Așa, mulți părinți se sperie când aud de mers la Brăila și renunță”, a mai spus Claudia Sava. Antrenoarea a adăugat că nici cu naveta nu poate face performanță adevărată cu sportivii săi. „La Brăila sunt 12 antrenori, toți lucrează cum se cuvine, astfel că pentru noi nu rămâne spațiu în programul bazinului decât o oră pe zi, în condițiile în care este nevoie de două ore și jumătate pentru un antrenament normal. Am câțiva copii foarte talentați, de mare valoare, care ar putea tinde spre performanțe foarte înalte, dar drumul lor spre succes le este barat de lipsa unui bazin în Galați. Cu antrenament doar de o oră este imposibil”, și-a spus mâhnirea Claudia Sava.

Lucrări stopate sau chiar abandonate

Bazinul „Olimpic”, aflat în patrimoniul Direcției Județene pentru Sport și Tineret, ar fi trebuit să fie gata cel târziu în luna decembrie a anului trecut. Lucrările de renovare au fost însă sistate. Nu este vorba de o pauză forțată, ci de stoparea lor! Totul cauzat de războiul orgoliilor dintre directorul acestei instituții și adjunctul său. La bazinul de la Baia Comunală, aflat în proprietatea municipalității, se lucrează de ani buni, iar autoritățile au făcut promisiuni după promisiuni, fără a respecta vreuna. În aprilie 2009, primarul Dumitru Nicolae declara că „în vară vreau să fie gata”. Au mai trecut alte două veri și tot nimic. Numai în 2011 s-au anunțat alte trei termene de finalizare: luna februarie, s-a amânat pentru august și apoi pentru octombrie. Nu s-a respectat nici măcar termenul din contract – decembrie 2011. Ultima promisiune, martie 2012!

„Siderurgistul” înecat la mal

Varianta considerată optimă de specialiști ar fi fost reluarea lucrărilor la bazinul acoperit din cadrul Complexului Sportiv „Siderugistul”. Un proiect amplu, cu trei piscine dintre care una de dimensiuni olimpice și cu tribune pentru a se putea intra în circuitul marilor competiții internaționale, a fost abandonat în 2001. O decizie bizară în condițiile în care o treime din lucrări, estimate a avea o valoare de aproximativ un milion de euro, a fost făcută.

11 bazine de înot sunt acum în execuție în toată țara, lucrările putând fi însă sistate la oricare dintre ele